Amintiri esențiale pe care nu se pune accentul deși ar trebui

În ziua evenimentului trebuie să îți împarți atenția între multe aspecte și persoane, îți dai silința ca totul să iasă exact cum ți-ai dorit, dar nu mereu iese totul perfect. De multe ori mirii nu apucă să mănânce în ziua respectivă (ce să mai spun să își amintească cum a arătat meniul), se întâmplă tot felul de neînțelegeri/probleme cu invitații sau furnizorii, emoțiile și oboseala își spun cuvântul, iar după eveniment intervin regretele.

În rândurile ce urmează o să vă împărtașeșc o mică parte mai intimă din viața mea ce se va combina și cu anumite dorințe pe care le-am regăsit pe grupurile de mirese despre ce lucrurile și-ar fi dorit să le facă la nuntă și nu le-au făcut, precum și cu câteva sfaturi care sper să vă ajute să priviți într-o altă lumină lucrurile.

Anul acesta am pierdut o ființă foarte dragă mie, este vorba de bunica mea, după puțin timp mi-am dat seama că în goana după note mari la liceu, facultate, creșterea afacerii, precum și altele, eu nu am mai făcut de mai mult de 10 ani nici o poză cu bunica mea, mereu am crezut că am altceva mai bun de făcut și oricât de bună memorie aș avea, în timp amintirile se estompează. Cred că trecuse o zi de la deces când l-am văzut pe tatăl meu că se uita filmarea de la nunta lui, în momentul în care am observat erau secvențele de la cununia civilă, iar lucrul care m-a frapat au fost cuvintele lui: Majoritatea dintre ei sunt acum morți.

În acel moment mi-am dat seama de importanța momentelor pe care le imortalizăm și care sunt apreciate nu în momentele plăcute, ci mai ales în astfel de momente în care trebuie să te împaci cu ideea pierderi celor dragi. Multe mirese de pe grupuri am văzut că au regretat faptul că nu au fotografii cu membri familiei, membrii care la puțin timp după nuntă au decedat. Există și fotografii care nu pun accentul pe acest lucru pentru că de exemplu părinți/bunicii nu sunt fotogenici, iar ei doresc să realizeze numai fotografii wow de portofoliu. Din păcate de-a lungul timpului au decedat bunici/părinți al clienților noștri, clienți care ne-au fost mirii, nașii, este greu de crezut că i-ai văzut în viață la eveniment și după o lună nu mai erau.

Pentru a evita astfel de regrete vă sugerez să vă faceți o listă înainte de nuntă (atunci când aveți un moment de liniște și puteți să o completați pe parcurs ce vă amintiți) cu cine doriți să aveți amintiri în mod expres pe care să o aveți la îndemână în ziua evenimentului (de preferat ar fi să îi transmiteți și fotografului înainte lista, iar acesta în ziua evenimentului să nu ratați să faceți fotografii/să fie filmați toți cei de pe listă deoarece uneori este greu pentru un fotograf să își dea seama de gradul de rudenie al celor prezenți și astfel știți că o să aveți amintiri cu toți cei dragi vouă.

Eu încerc să surprind mereu pe toată lumea, dar până să mi se întâmple acest eveniment dureros nu m-am gândit să pun atâta accent pe astfel de amintiri.

Prin aceste sfaturi încerc să mă pun în locul mireselor/mămicilor/nașelor și să le ajut să realizeze importanța surprinderii unor astfel de momente, care poate nu par atât de importante în vâltoarea evenimentelor acelei zile, nici când se uită după ce primesc materialul și toată familia îi este alături, ci într-un astfel de moment în care realizezi câți oamenii dragi nu îi mai vezi cum zâmbesc decât într-o fotografie, nu le mai auzi vocea decât într-o filmare, iar atunci te bucuri că ei mai pot să traiască prin astfel de amintirii, ca îți mai alină dorul de ei, iar generațiile viitoare care nu i-au apucat în viață îi vor putea astfel să îi cunoască în momentele cele mai fericite.

Sper că prin aceste rânduri scrise cu greutate în suflet (pe durata cărora recunosc am vârsat și lacrimi) să vă ajute/îndrume atât în decursul pregătirii evenimentului, cât și în modul în care priviți imortalizarea momentelor.

Din păcate tendința actuală este de a privi cu superficialitate atât alegerea prestatorilor, respectul față de fotograf/videograf și importanța amintirilor care nu sunt palpabile în ziua evenimentului, iar această tendință îți arată efectele neplăcute când deja este mult prea târziu, acele momente sunt irepetabile.

Vă îmbrățișez cu drag,

Dana (Făurarii Amintirilor)